Viața începe cu adevărat de la 50 de ani!

Specialiștii dau cea mai bună veste: viața începe de la 40, 45 și 50 de ani, iar bătrânețea pe la 80 de ani. Adică cu mult mai târziu decât știam până acum. Care este motivul? Se consideră că omul devine matur la 50 de ani!

BĂTRÂNEȚEA ÎNCEPE LA 80 DE ANI!

Loading...

Momentul în care începe acum maturitatea, nu mai are nici o legătură cu ce se întâmpla pe vremea părinților noștri, etapa situându-se între anii 50-75 de ani. De ce? La această vârstă se spune că omul are excelente capacități fizice și intelectuale. Chiar mult mai bune decât în tinerețe.

Tot specialiștii estimează că oamenii sunt cei mai fericiți atunci când împlinesc vârsta de 65 de ani. Asta înseamnă că am câștigat 25 de ani de viață și ar fi bine dacă am ști cum să folosim acest lucru. Așa că… nu pierdeți timpul! Bucurați-vă cât mai mult posibil de toate lucrurile pe care nu le-ați făcut, de la hobby-uri noi, bucurii, schimbați-vă locul de muncă dacă nu vă mai satisface cel pe care îl aveți, faceți călătorii unde vă doriți și, de ce nu, este posibilă și o nouă iubire!

Maturitatea nu e întotdeauna plină de responsabilități și obligații. Viața trebuie trăită la capacitate maximă, pentru că acum aveți mult mai multe posibilități decât ați avut în tinerețe.

Osho ne învață că noi suntem singurii care ne creem atât Paradisul, cât și iadul!

Dacă vrei o schimbare, trebuie să îți asumi responsabilitatea, căci schimbarea poate veni la pachet cu furie, bucurie, rău sau bine, iad sau Rai. Dacă vei înțelege care este motivul tuturor lucrurilor care ți se întâmplă și accepți această responsabilitate, atunci poți fii deschis noilor oporunități!

Să citim o relatare a lui Osho, ea te va face să înțelegi mult mai bine cum decurge viața și ce impact au alegerile!

„Un om călătorea și brusc a ajuns în Rai.

În India, conceptul de Rai este reprezentat prin pomul îndeplinirii dorințelor. De îndată ce te așezi sub un astfel de copac, orice dorință ți se va îndeplini.

Acest om era obosit și s-a așezat să doarmă sub un astfel de copac. Când s-a trezit, a simțit o foame teribilă și s-a gândit:

– Mi-e foame. Mi-aș dori puțină mâncare…

Și imediat, de nicăieri, apare mâncarea. Era atât de flâmând încât nu și-a pus întrebarea de unde a apărut, căci atunci când ți-e foame, nu gândești.

Apoi, când și-a potolit foamea s-a uitat în jur. Acum simțea plăcere, dar îi era sete…

– Dacă aș putea să beau ceva …

În Rai nu există interdicții, imediat a apărut un vin bun. Stând la umbra copacului și savurând în liniște vinul, suflat de briza rece a Raiului, începu să se întrebe:

– Ce se întâmplă? Poate că visez sau sunt fantome care îmi fac o farsă…

Și au apărut fantomele. Erau teribile, crude și dezgustătoare, exact așa cum și le imagina.

Omul s-a speriat și s-a gândit:

– Acum, cu siguranță mă vor omorî.

Și l-au omorât.”

Care este sensul parabolei?

Mintea noastră este copacul care ne îndeplinește dorințele și orice lucru la care ne gândim mai devreme sau mai târziu, se va împlini.

Uneori uităm complet că ne-am dorit ceva și nu putem găsi sursa de la ce a început totul. Însă dacă privim mai profund, vom descoperi că gândurile ne îți creează viața, ne creează pe noi.

Ele ne creează Raiul, dar și iadul
Fiecare dintre noi este un vrăjitor, căci suntem creatorii propriei vieți!

Nimeni nu te torturează, decât tu însuți… Iar atunci când conștientizezi acest lucru, treburile încep să se schimbe…

Loading...